exfoliere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (
Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc.
2. (În sintagma)
Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [
Pr.:
-li-e-] –
V. exfolia.exfoliere (Dicționar de neologisme, 1986)EXFOLIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) exfolia; cojire; desfrunzire; exfoliație; (
geol.) descuamare. [Pron.
-li-e-. / <
exfolia].
exfoliere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exfoliére (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliériexfoliere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (
Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc.
2. (În sintagma)
Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [
Pr.:
-li-e-] —
V. exfolia.