exfolia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi.
2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [
Pr.:
-li-a] – Din
lat. exfoliare, fr. exfolier.exfolia (Dicționar de neologisme, 1986)EXFOLIÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi.
2. tr. (
Metal.) A lamina în foi subțiri. [Pron.
-li-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / < lat.
exfoliare, cf. fr.
exfolier].
exfolia (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXFOLIÁ vb. tr., refl. 1. a (se) desprinde în lame subțiri, a (se) coji. 2. a (se) scutura, a (se) desfrunzi. (< lat.
exfoliare, fr.
exfolier)
exfolia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exfoliá (a ~) (-li-a) vb.,
ind. prez. 3
exfoliáză, 1
pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3
să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)exfolia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi.
2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [
Pr.:
-li-a) —
Din lat. exfoliare, fr. exfolier.