exersa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXERSÁ, exersez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A face exerciții. [
Pr.:
eg-zer-] – Din
fr. exercer.exersa (Dicționar de neologisme, 1986)EXERSÁ vb. I. intr. A cânta, a face exerciții (la un instrument). ♦
tr. A învăța să cânte, a studia (mai ales dificultățile unei bucăți muzicale). [Pron.
eg-zer-. / < fr.
exercer].
exersa (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXERSÁ vb. intr., tr. a face exerciții. (< fr.
exercer)
exersa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exersá (a ~) [
x pron. gz]
vb.,
ind. prez. 3
exerseázăexersa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXERSÁ, exersez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A face exerciții. [
Pr.:
eg-zer-] — Din
fr. exercer.exersà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exersà v.
1. a forma, a dresa prin exerciții:
a exersa pe soldați, pe elevi; 2. a pune în mișcare, în activitate:
a-și exersa corpul, memoria (= fr.
exercer).