exemplu - explicat in DEX

exemplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva) 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum.

exemplu (Dicționar de neologisme, 1986)
EXÉMPLU s.n. 1. Acțiune care poate servi de model; pildă. ♦ Persoană care întrunește toate calitățile pentru a putea fi imitată; model. 2. Caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice care este citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație etc. 3. Pedeapsă; întâmplare care poate servi ca învățătură de minte, ca pildă. [Pron. eg-zem-, pl. -le, -luri. / cf. lat. exemplum, fr. exemple].

exemplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXÉMPLU s. n. 1. acțiune care poate servi de model; pildă. ◊ persoană care întrunește toate calitățile pentru a putea fi imitată; model. 2. caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice, care este citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație etc. ♦ de ~ = de pildă, bunăoară. 3. pedeapsă; întâmplare care poate servi ca învățătură de minte. (< fr. exemple, lat. exemplum)

exemplu (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exémplu n., pl. e (lat. exemplum). Model, izvod, formă după care trebuĭe să reproducĭ alta: exemplu bun, răŭ. Pildă, fapt care poate da o probă de ceva: l-am pedepsit ca să fie exemplu altora, istoria conține exemple de tot ce se poate întîmpla. Text citat în sprijinu uneĭ regule [!], maĭ ales în gramatică. De exemplu, ca probă: În apă trăĭesc și mamifere. De exemplu, balena. – Ob. egz- (după fr.).

exemplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple

exemplu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exemplu n. 1. pildă, ceeace poate servi de model, poate fi imitat: exemplu bun, rău; 2. fapt ce poate da o idee despre ceva: istoria conține exemple de tot ce se poate întâmpla; 3. text citat spre a sprijini o regulă: exemplu de gramatică.

exemplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] — Din fr. éxemple, lat. exemplum.