exemplaritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXEMPLARITÁTE s. f. Caracterul unui lucru corect, exemplar
2. [
Pr.:
eg-zem-] – Din
fr. exemplarité.exemplaritate (Dicționar de neologisme, 1986)EXEMPLARITÁTE s.f. (
Liv.) Caracterul unui lucru exemplar. [Cf. fr.
exemplarité].
exemplaritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXEMPLARITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este exemplar. (< fr.
exemplarité)
exemplaritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*exemplaritáte f. Calitatea de a fi exemplar. – Ob.
egz- (după fr.).
exemplaritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exemplaritáte [
x pron. gz]
s. f.,
g.-d. art. exemplaritắțiiexemplaritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXEMPLARITÁTE, s. f. Caracterul unui lucru corect, exemplar
2. [
Pr.:
eg-zem-] — Din
fr. exemplarité.