exegeză - explicat in DEX

exegeză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse.

exegeză (Dicționar de neologisme, 1986)
EXEGÉZĂ s.f. 1. (Liv.) Interpretare, lămurire a unui text (din punct de vedere filologic, istoric etc.). 2. Interpretare critică a cărților Bibliei. [< fr. exégèse, cf. gr. exegesis – explicație].

exegeză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXEGÉZĂ s. f. interpretare, explicare (de conținut și filologică) a unui text literar, juridic, religios. (< fr. exégèse, gr. exegesis)

exegeză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*exegéză f., pl. e (vgr. exégesis, d. exegéomai, explic, interpretez, d. egéomai, merg în ainte [!], conduc. V. egemonie, egumen). Interpretarea gramaticală a textelor, maĭ ales vorbind de biblie și de cărțile sfinte.

exegeză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exegéză s. f., g.-d. art. exegézei; pl. exegéze

exegeză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exegeză f. 1. interpretare gramaticală a textelor; 2. explicare etimologică și istorică a Bibliei.

exegeză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. — Din fr. exégèse.