exegetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează, care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din
fr. exégétique.exegetic (Dicționar de neologisme, 1986)EXEGÉTIC, -Ă adj. (
Liv.) Care explică, interpretează bazat pe exegeză. [Cf. fr.
exégétique].
exegetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXEGÉTIC, -Ă adj. care explică, interpretează; bazat pe exegeză. ♦ școală ~ă = curent în dreptul burghez care consideră că textele de lege trebuie interpretate scrict literal și logic-formalist. (< fr.
exégétique)
exegetic (Dicționaru limbii românești, 1939)*exegétic, -ă adj. (vgr.
exegetikós). De exegeză:
critica exegetică.exegetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exegétic adj. m.,
pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegéticeexegetic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exegetic a. care explică sau interpretează:
comentar exegetic.exegetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. — Din
fr. exégétique.