exeget (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din
fr. exégète.exeget (Dicționar de neologisme, 1986)EXEGÉT s.m. (
Liv.) Învățat specialist în exegeză. [< fr.
exégète].
exeget (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXEGÉT s. m. specialist în exegeză. (< fr.
exegète)
exeget (Dicționaru limbii românești, 1939)*exegét m. (vgr.
exegétes). Cel care face exegeza:
Renan a fost un eminent exeget.exeget (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exegét s. m.,
pl. exegéțiexeget (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exeget m. învățat care se consacră interpretării cărților sfinte.
exeget (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. — Din
fr. exégète.