exasperare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXASPERÁRE, exasperări, s. f. Acțiunea de
a exaspera și rezultatul ei. ◊
Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [
Pr.:
eg-zas-] –
V. exaspera.exasperare (Dicționar de neologisme, 1986)EXASPERÁRE s.f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei; desperare. [<
exaspera].
exasperare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exasperáre [
x pron. gz]
s. f.,
g.-d. art. exasperắrii; pl. exasperắriexasperare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXASPERÁRE, exasperări, s. f. Acțiunea de
a exaspera și rezultatul ei. ◊
Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [
Pr.:
eg-zas-] —
V. exaspera.