exaspera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXASPERÁ, exasperez, vb. I.
Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [
Pr.:
-eg-zas-] – Din
fr. exaspérer, lat. exasperare.exaspera (Dicționar de neologisme, 1986)EXASPERÁ vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron.
eg-zas-. / < fr.
exaspérer, cf. lat.
exasperare].
exaspera (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXASPERÁ vb. tr. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite. (< fr.
exaspérer, lat.
exasperare)
exaspera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exasperá (a ~) [
x pron. gz]
vb.,
ind. prez. 3
exaspereázăexaspera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXASPERÁ, exasperez, vb. I.
Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [
Pr.:
eg-zas-] — Din
fr. exaspérer, lat. exasperare.exasperà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exasperà v. a irita peste măsură.