exasperà - explicat in DEX

exaspera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: -eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

exaspera (Dicționar de neologisme, 1986)
EXASPERÁ vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exaspérer, cf. lat. exasperare].

exaspera (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXASPERÁ vb. tr. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite. (< fr. exaspérer, lat. exasperare)

exaspera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză

exaspera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] — Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

exasperà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
exasperà v. a irita peste măsură.