exarhat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (
2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (
2). [
Pr.:
eg-zar-] – Din
fr. exarchat (după
exarh).exarhat (Dicționar de neologisme, 1986)EXARHÁT s.n. (
Ist.) Teritoriu de sub autoritatea unui exarh; (
spec.) parte din vechiul Imperiu Roman de răsărit supusă autorității unui exarh. ♦ Demnitatea de exarh. [Pron.
eg-zar-. / cf. fr.
exarchat].
exarhat (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXARHÁT s. n. teritoriu sub autoritatea unui exarh; demnitatea de exarh. (< fr.
exarchat)
exarhat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!exarhát (e-xar-/ex-ar-) s. n.,
pl. exarháteexarhat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (
2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (
2). — Din
fr. exarchat (după
exarh).