exarh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de nord.
2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegație, de către patriarhia din Constantinopol; persoană care deținea această demnitate.
3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [
Pr.:
eg-zarh] – Din
ngr. íxarhos.exarh (Dicționar de neologisme, 1986)EXÁRH s.m. 1. Titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul roman de răsărit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol.
2. Căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. [Pron.
eg-zarh. / cf. fr.
exarque, lat.
exarchus, gr.
exarchos – șef].
exarh (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)exárh (exárhi), s. m. – Vicar. –
Mr. exarhu. Ngr. ἔξαρχος.
Sec. XVII (Murnu 23). –
Der. exarhie, s. f. (vicariat).
exarh (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXÁRH s. m. 1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ◊ organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. (< fr.
exarque, lat.
exarchus, gr.
exarkhos)
exarh (Dicționaru limbii românești, 1939)*exárh m. (ngr. și vgr.
éxarhos). Cel care ținea locu împăratuluĭ din Orient în Italia. Locotenentu patriarhuluĭ din Constantinopol.
Exarhu plaĭurilor, titlu fostuluĭ mitropolit primat al Româniiĭ.
exarh (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXÁRH (‹
fr.,
lat.,
3 ngr.)
s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană (
sec. 4).
2. Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord în
sec. 6-7.
3. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul de la Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie sau dintr-o țară. ♦ Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie.
exarh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!exárh (e-xarh/ex-arh) s. m.,
pl. exárhiexarh (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exarh m.
1. locțiitor în Italia al împăratului din Orient;
2. locțiitorul patriarhului din Constantinopole:
Exarhul Plaiurilor, titlul Mitropolitului nostru Primat [Gr. mod.].
exarh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord.
2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate.
3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. — Din
ngr. ixarhos.