examinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXAMINÁRE, examinări, s. f. Acțiunea de
a examina și rezultatul ei. [
Pr.:
eg-za-] –
V. examina.examinare (Dicționar de neologisme, 1986)EXAMINÁRE s.f. Acțiunea de a examina și rezultatul ei; cercetare, întrebare, ascultare. [Pron.
eg-za-. / <
examina].
examinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)examináre [
x pron. gz]
s. f.,
g.-d. art. examinắrii; pl. examinắriexaminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXAMINÁRE, examinări, s. f. Acțiunea de
a examina și rezultatul ei. [
Pr.:
eg-za-] —
V. examina.