examina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXAMINÁ, examinez, vb. I
Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul.
2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc., la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [
Pr.:
eg-za-] – Din
fr. examiner, lat. examinare.examina (Dicționar de neologisme, 1986)EXAMINÁ vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sănătății cuiva.
2. A întreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron.
eg-za-. / < fr.
examiner, cf. lat.
examinare].
examina (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXAMINÁ vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ◊ a cerceta starea sănătății cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr.
examiner, lat.
examinare)
examina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)examiná (a ~) [
x pron. gz]
vb.,
ind. prez. 3
examineázăexaminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)examinà v.
1. a observa cu luare aminte;
2. a face să treacă un examen:
a examina un candidat.examina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXAMINÁ, examinez, vb. I.
Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul.
2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [
Pr.:
eg-za-] — Din
fr. examiner, lat. examinare.