examinà - explicat in DEX

examina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXAMINÁ, examinez, vb. I Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc., la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.

examina (Dicționar de neologisme, 1986)
EXAMINÁ vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sănătății cuiva. 2. A întreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron. eg-za-. / < fr. examiner, cf. lat. examinare].

examina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXAMINÁ vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ◊ a cerceta starea sănătății cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr. examiner, lat. examinare)

examina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză

examinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
examinà v. 1. a observa cu luare aminte; 2. a face să treacă un examen: a examina un candidat.

examina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] — Din fr. examiner, lat. examinare.