evolută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (
Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din
germ. Evolute.evolută (Dicționar de neologisme, 1986)EVOLÚTĂ s.f. 1. (
Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată.
2. (
Bot.) Organ răsucit spre partea dorsală. [< engl.
evolute, germ.
Evolute, cf. lat.
evolutus – desfășurat].
evolută (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVOLÚTĂ s. f. 1. (mat.) curbă loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. 2. (bot.) organ răsucit spre partea dorsală. (< engl.
evolute, germ.
Evolute)
evolută (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evolútă s. f.,
g.-d. art. evolútei; pl. evolúteevolută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (
Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. — Din
germ. Evolute.