evolutiv - explicat in DEX

evolutiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

evolutiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EVOLUTÍV, -Ă adj. Care evoluează treptat și neîntrerupt. [< fr. évolutif].

evolutiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVOLUTÍV, -Ă adj. care evoluează treptat și neîntrerupt. ◊ care se referă la evoluție. (< fr. évolutif)

evolutiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*evolutív, -ă adj. (d. lat. evolutus, desfășurat, cu sufixu -iv). Supus evoluțiuniĭ.

evolutiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
evolutiv a. supus evoluțiunii.

evolutiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). — Din fr. évolutif.