evoluționism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia Universul, Pământul, ființele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evoluție (dezvoltare) și sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltări.
2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. évolutionnisme.evoluționism (Dicționar de neologisme, 1986)EVOLUȚIONÍSM s.n. 1. (
Fil.) Concepție potrivit căreia schimbările și transformările evolutive din univers și, în special, din lumea vie, sunt obiectiv necesare, având un caracter istoric.
2. Evoluționism plat = concepție mecanicistă, neștiințifică, care reduce dezvoltarea la o evoluție înțeleasă exclusiv ca acumulare cantitativă. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
évolutionnisme].
evoluționism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. concepție după care universul, ființele, societatea etc. sunt supuse unui proces continuu de evoluție istorică. 2. ~ plat = concepție care reduce procesul istoric complex al evoluției la simple acumulări cantitative. 3. teoria lui Lamarck, Darwin ș. a. despre evoluția speciilor de plante și animale; transformism. (< fr.
évolutionnisme)
evoluționism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EVOLUȚIONÍSM (‹
fr. {i})
s. n. Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu, care a început o dată cu formarea primei celule. Sugerată de Lucrețiu în
sec. 1
d. Hr., a fost apărată sporadic, cu argumente neconcludente, până la începutul
sec. 19, când J.B. Lamarck (1801) a formulat o primă teorie transformistă, în care susținea că evoluția fost condiționată de adaptarea directă la mediu și de transmiterea caracterelor câștigate. În 1859, Ch. Darwin a demonstrat că originea speciilor ca evoluție este rezultatul acțiunii selecției naturale asupra variațiilor spontane – numite ulterior mutații. Variațiile constituie materie primă asupra căreia acționează selecția naturală.
E. modernă s-a născut din fuziunea geneticii mendeleene cu selecția naturală darviniană și se numește teoria neodarvinistă (sau
sintetică) a evoluției; se bazează pe numeroase argumente extrase din embriologie, anatomie comparată, paleontologie, geologie și, mai ales, din genetica moleculară și citogenetică.
evoluționism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evoluționísm (-ți-o-) s. n.evoluționism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu de evoluție, care a început odată cu formarea primei celule.
2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. évolutionnisme.