evocare - explicat in DEX

evocare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca.

evocare (Dicționar de neologisme, 1986)
EVOCÁRE s.f. Acțiunea de a evoca și rezultatul ei; amintire, aducere-aminte; evocație. [< evoca].

evocare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVOCÁRE s. f. faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocație ◊ scriere literară în care se evocă ceva. (< evoca)

evocare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evocáre s. f., g.-d. art. evocắrii; pl. evocắri

evocare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. — V. evoca.