evocație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din
lat. evocatio, fr. évocation.evocație (Dicționar de neologisme, 1986)EVOCÁȚIE s.f. (
Liv.) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. [Gen.
-iei, var.
evocațiune s.f. / < lat.
evocatio, fr.
évocation].
evocație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr.
évocation, lat.
evocatio)
evocație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evocáție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)evocație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. —
Din lat. evocatio, fr. évocation.