evlavios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [
Pr.:
-vi-os] –
Evlavie +
suf. -os.evlavios (Dicționaru limbii românești, 1939)*evlaviós, -oásă adj. (d.
evlavie). Plin de evlavie.
evlavios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m.,
pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáseevlavios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)evlavios a. plin de evlavie.
evlavios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [
Pr.:
-vi-os] —
Evlavie +
suf. -os.