evita - explicat in DEX

evita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

evita (Dicționar de neologisme, 1986)
EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evít. / < fr. éviter, cf. lat. evitare].

evita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare)

evita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
evità v. 1. a se feri de ceva vătămător sau neplăcut; 2. a scăpa de: a evita un pericol; 3. a se abține: evitați răul.

evita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. — Din fr. éviter, lat. evitare.