evita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVITÁ, evít, vb. I.
Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura.
O reparație mică poate evita pagube mari. – Din
fr. éviter, lat. evitare.evita (Dicționar de neologisme, 1986)EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i.
evít. / < fr.
éviter, cf. lat.
evitare].
evita (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr.
éviter, lat.
evitare)
evita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
evítăevità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)evità v.
1. a se feri de ceva vătămător sau neplăcut;
2. a scăpa de:
a evita un pericol; 3. a se abține:
evitați răul.evita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVITÁ, evít, vb. I.
Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura.
O reparație mică poate evita pagube mari. — Din
fr. éviter, lat. evitare.