eviscerare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EVISCERÁRE,eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.
eviscerare(Dicționar de neologisme, 1986) EVISCERÁREs.f. Eviscerație. [< fr. éviscérer].
eviscerare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerắrii; pl. eviscerắri
eviscerare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EVISCERÁRE,eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. — V. eviscera.