evirație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din
fr. éviration.evirație (Dicționar de neologisme, 1986)EVIRÁȚIE s.f. (
Liv.) Evirare. ♦ Impotență precoce; emasculare. [< fr.
éviration].
evirație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVIRÁȚIE s. f. 1. evirare (1). 2. impotență precoce; emasculare. (< fr.
eviration)
evirație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eviráție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. eviráția (-ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (-ți-i-)evirație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. — Din
fr. éviration.