evidenția (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca.
2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [
Pr.:
-ți-a] – Din
evidență.