evident - explicat in DEX

evident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

evident (Dicționar de neologisme, 1986)
EVIDÉNT, -Ă adj. Vădit, neîndoielnic, clar, limpede. // adv. Fără îndoială, desigur. [Cf. fr. évident, it. evidente, lat. evidens].

evident (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVIDÉNT, -Ă adj. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede. (< fr. évident, lat. videns)

evident (Dicționaru limbii românești, 1939)
*evidént, -ă adj. (lat. évidens, -éntis, d. videre, a vedea). Clar, lămurit, vădit, manifest: adevăr evident. Adv. În mod evident, vădit.

evident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evident (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
evident a. ce apare deslușit, ce n’are nevoie de a fi dovedit.

evident (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. — Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.