europiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [
Pr.:
e-u-] – Din
fr. europium.europiu (Dicționar de neologisme, 1986)EURÓPIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron.
e-u-ro-piu, var.
europium s.n. / < fr.
europium].
europiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EURÓPIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr.
europium)
europiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EURÓPIU (‹
fr. {i}; {s}
gr. Europe „Europa”)
s. n. Element chimic (Eu;
nr. at. 63,
m. at. 151,96) din grupa lantanoidelor; metal (
d 5,26,
p. t. 826ºC), utilizat la reactoarele nucleare. A fost identificat de W. Crockes (1889) și izolat de E. Demarçay (1896).
europiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)európiu [
piu pron. piu]
(e-u-) s. n.,
art. európiul; simb. Eueuropiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [
Pr.:
e-u-] — Din
fr. europium.