euribiont (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [
Pr.:
e-u-ri-bi-ont] – Din
fr. eurybionte.euribiont (Dicționar de neologisme, 1986)EURIBIÓNT, -Ă adj. (
Biol.; despre organisme; op.
stenobiont) Care prezintă o largă toleranță față de variațiile mari ale factorilor de mediu. [Pron.
-bi-ont. / < fr.
eurybionte, cf. gr.
eurys – larg,
bios – viață].
euribiont (Marele dicționar de neologisme, 2000)EURIBIÓNT s. n. organism cu rezistență mare față de variațiile factorilor de mediu. (< fr.
eurybionte)
euribiont (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m.,
pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónteeuribiont (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [
Pr.:
e-u-ri-bi-ont] — Din
fr. eurybionte.