eunuc - explicat in DEX

eunuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus.

eunuc (Dicționar de neologisme, 1986)
EUNÚC s.m. 1. Bărbat castrat căruia îi era încredințată paza unui harem la musulmani. 2. (Fig.) Om laș, fricos, lipsit de energie. [< fr. eunuque, it. eunuco, cf. gr. eunoukhos].

eunuc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EUNÚC s. m. 1. (în Orient) bărbat castrat, paznic al unui harem. 2. nume dat ofițerilor regilor evrei, însărcinați cu garda camerei acestora. 3. ofițer care avea în grijă garderoba și iatacul împăratului în Imperiul Roman de Răsărit. 4. (fig.) om laș, fricos, lipsit de energie virilă. (< fr. eunuque, lat. eunuchus)

eunuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eunúc (e-u-) s. m., pl. eunúci

eunuc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eunuc m. om însărcinat cu paza femeilor unui harem: famen, scopit.

eunuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] — Din fr. eunuque, lat. eunuchus.

eŭnuc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eŭnúc m. (vgr. eunûhos). Castrat (hadîn, scapeț) care păzește femeile din harem. V. famen.