eumenide (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor,
furiilor. [
Pr.:
e-u-] – Din
fr. euménides.eumenide (Dicționar de neologisme, 1986)EUMENÍDE s.f.pl. (
Mit.) Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Sg.
eumenidă. / < fr.
euménides, cf. gr.
Eumenides].
eumenide (Marele dicționar de neologisme, 2000)EUMENÍDE s. f. pl. (mit.) nume eufemistic dat eriniilor. (< fr.
euménides)
eumenide (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Eumenide =
Eumenides.eumenide (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eumeníde (e-u-) s. f. pl.eumenide (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Eumenide f. pl. Mit. («Binevoitoarele»), nume eufemistic dat Furiilor.
eumenide (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [
Pr.:
e-u-] — Din
fr. euménides.