euhemerism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (
sec. IV-III î.Hr.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [
Pr.:
e-u-. –
Var.:
evhemerísm s. n.] – Din
fr. évhémérisme.euhemerism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EUHEMERÍSM s. n. doctrina lui Euhemeros, potrivit căreia divinitățile nu sunt decât o creație a spiritului uman, oameni divinizați. (< fr.
évhémérisme)
euhemerism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)euhemerísm (e-u-) s. n.euhemerism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (
sec. IV-III
î. H.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [
Pr.:
e-u-. —
Var.:
evhemerísm s. n.] – Din
fr. évhémérisme.