eufemistic - explicat in DEX

eufemistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism-aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

eufemistic (Dicționar de neologisme, 1986)
EUFEMÍSTIC adj. (Lingv.) Referitor la eufemism; care constituie un eufemism; eufemic. [Cf. germ. euphemistisch].

eufemistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EUFEMÍSTIC adj. referitor la eufemism; voalat. (< germ. euphemistisch)

eufemistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemistic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eufemistic a. ce ține de eufemism: necuratul are românește nume eufemistice, ca: aghiuța, naiba, ducă-se-pe-pustii, ucigă'l crucea, etc.

eufemistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] — Din eufemism (după aforism - aforistic). Cf. germ. euphemistisch.