etopee (Dicționar de neologisme, 1986)ETOPÉE s.f. (
Liv.) Descriere, înfățișare a moravurilor și a sentimentelor oamenilor. ♦ Figură de compoziție constând în zugrăvirea caracterului sau structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuvântare, adesea fictive. ♦ Figură de stil constând în personificarea unor lucruri. [Pron.
-pe-e, var.
etopoezie s.f. / < fr.
éthopée, lat.
ethopoeia, gr.
ethopoiia].
etopee (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETOPÉE s. n. 1. figură de stil constând în personificarea unor lucruri. 2. figură de compoziție care constă în descrierea caracterului sau structurii psihice a unui erou epic prin scrisori ori printr-o cuvântare. (< fr.
éthopée, lat.
ethopoeia)
etopee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etopée s. f.,
art. etopéea, g.-d. art. etopéii; pl. etopéietopee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)etopee f. pictura moravurilor și a pasiunilor umane.