etolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETÓLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios.
2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din
fr. étole.