etnopsihologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETNOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale în raport cu însușirile lui psihologice specifice. – Din
fr. ethnopsychologie.etnopsihologie (Dicționar de neologisme, 1986)ETNOPSIHOLOGÍE s.f. Ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale după însușirile lui psihologice caracteristice. [Gen.
-iei. / < fr.
ethnopsychologie].
etnopsihologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETNOPSIHOLOGÍE s. f. ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale după însușirile lui psihologice caracteristice. (< fr.
ethnopsychologie)
etnopsihologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*etnopsihologíe f. (vgr.
éthnos, națiune, și
psihologie). Știința psihologiiĭ popoarelor, studiu credințelor popoarelor, maĭ ales al literaturiĭ populare (
folklor).
etnopsihologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!etnopsihologíe (-nop-si-/-no-psi-) s. f.,
art. etnopsihología, g.-d. etnopsihologíi, art. etnopsihologíeietnopsihologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)etno-psihologie1 f. știință care cercetează credințele popoarelor depuse mai ales în literatura poporală. V.
folklor.etnopsihologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETNOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale în raport cu însușirile lui psihologice specifice. — Din
fr. ethnopsychologie.