etnonim(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ETNONÍM,etnonime, s. n. Nume de popor. – Din fr. ethnonyme.
etnonim(Dicționar de neologisme, 1986) ETNONÍMs.n. Nume de popor. [< fr. ethnonyme].
etnonim(Marele dicționar de neologisme, 2000) ETNONÍMs. n. nume de popor. (< fr. ethnonyme)
etnonim(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) etnoním s. n., pl. etnoníme
etnonim(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ETNONÍM,etnonime, s. n. Nume de popor. — Din fr. ethnonyme.