etnogenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETNOGENÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor; etnogeneză. – Din
fr. ethnogénie.etnogenie (Dicționar de neologisme, 1986)ETNOGENÍE s.f. Ramură a antropologiei care studiază originea și filiația
raselor și a popoarelor; (
p. ext.) studiul procesului de formare a unui popor; etnogeneză. [Gen.
-iei. / < fr.
ethnogénie, cf. gr.
ethnos – popor,
gennan – a naște].
etnogenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETNOGENÍE s. f. etnogeneză (1). (< fr.
ethnogénie)
etnogenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etnogeníe s. f.,
art. etnogenía, g.-d. etnogeníi, art. etnogeníeietnogenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETNOGENÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor, formarea etnolingvistică a unui popor; etnogeneză. — Din
fr. ethnogénie.