etila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETILÁ, etilez, vb. I.
Tranz. A efectua o etilare. – Din
etil.etila (Dicționar de neologisme, 1986)ETILÁ vb. I. tr. A efectua o etilare. [<
etil].
etila (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETILÁ vb. tr. a efectua o etilare. (< etil)
etila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
etileázăetila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETILÁ, etilez, vb. I.
Tranz. A efectua o etilare. — Din
etil.