eteromanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETEROMANÍE, eteromanii, s. f. Formă de toxicomanie care constă în ingerarea repetată de cantități crescânde de eter etilic în scopul obținerii unei stări de excitație psihică. – Din
fr. éthéromanie.eteromanie (Dicționar de neologisme, 1986)ETEROMANÍE s.f. (
Med.) Manie de a bea eter în loc de alcool. [Gen.
-iei. / < fr.
éthéromanie, cf. fr.
éther – eter, gr.
mania – patimă].
eteromanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETEROMANÍE s. f. toxicomanie constând în inhalarea, ingestia sau injectarea de eter. (< fr.
éthéromanie)
eteromanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eteromaníe s. f.,
art. eteromanía, g.-d. art. eteromaníei; pl. eteromaníi, art. eteromaníileeteromanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETEROMANÍE, eteromanii, s. f. Formă de toxicomanie care constă în consumarea repetată de cantități crescânde de eter etilic în scopul obținerii unei stări de excitație psihică. — Din
fr. éthéromanie.