eteroman - explicat in DEX

eteroman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.

eteroman (Dicționar de neologisme, 1986)
ETEROMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de eteromanie. [< fr. éthéromane].

eteroman (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETEROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de eteromanie. (< fr. éthéromane)

eteroman (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
eteroman, eteromani s. m. (tox.) consumator de eter în scopul obținerii unei stări euforice

eteroman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eteromán s. m., pl. etErománi

eteroman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. — Din fr. éthéromane.