eterogenitate - explicat in DEX

eterogenitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETEROGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi eterogen. – Eterogen + suf. -itate. Cf. fr. hétérogénéité.

eterogenitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ETEROGENITÁTE s.f. Însușirea de a fi eterogen. [Var. heterogenitate, eterogeneitate s.f. / cf. fr. hétérogénéité].

eterogenitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETEROGENITÁTE s. f. însușirea de a fi eterogen. (< fr. hétérogénéité)

eterogenitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eterogenitáte f. (d. eterogen). Caracteru de a fi omogen. – Uniĭ zic eterogeneitate, ca fr. hétérogénéité, și it. eterogeneitá. Cp. cu omogenitate.

eterogenitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Eterogenitáte s. f., g.-d. art. Eterogenitắții

eterogenitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETEROGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi eterogen. — Eterogen + suf. -itate. — Cf. fr. hétérogénéité.