eterofonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETEROFONÍE, eterofonii, s. f. V. heterofonie.eterofonie (Dicționar de neologisme, 1986)ETEROFONÍE s.f. (
Muz.) Discordanță provenită din devierea incidentală a vocilor mai multor cântăreți care improvizează aceeași melodie. [Gen.
-iei, var.
heterofonie s.f. / < fr.
hétérophonie, cf. gr.
heteros – altul,
phone – sunet].
eterofonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETEROFONÍE s. f. v. heterofonie.