eterodoxie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETERODOXÍE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. [
Var.:
heterodoxíe s. f.] – Din
fr. hétérodoxie.eterodoxie (Dicționar de neologisme, 1986)ETERODOXÍE s.f. (
Bis.) Credință contrară unei dogme. V.
erezie. [Gen.
-iei, var.
heterodoxie s.f. / < fr.
hétérodoxie, cf. gr.
heteros – altul,
doxa – părere].
eterodoxie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETERODOXÍE/HETERODOXÍE s. f. concepție care se abate de la doctrina oficială (ortodoxă) a bisericii; credință contrară unei dogme. (< fr.
hétérodoxie)
eterodoxie (Dicționaru limbii românești, 1939)*eterodoxíe f. (vgr.
῾eterodoxía). Defectu de a fi opus ortodoxiiĭ.
eterodoxie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eterodoxie f. caracter opus sentimentelor ortodoxe.
eterodoxie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETERODOXÍE s. f. v. heterodoxie.