eterodox (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETERODÓX, -Ă, eterodocși, -xe, adj. Care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. [
Var.:
heterodóx, -ă adj.] – Din
fr. hétérodoxe.eterodox (Dicționar de neologisme, 1986)ETERODÓX, -Ă adj. (
Bis.) De altă credință decât cea creștină ortodoxă; neortodox. [Var.
heterodox, -ă adj. / < fr.
hétérodoxe, cf. gr.
heteros – altul,
doxa – părere].
eterodox (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETERODÓX/HETERODÓX, -Ă adj., s. m. f. (om) de altă credință decât cea oficială. (< fr.
hétérodoxe)
eterodox (Dicționaru limbii românești, 1939)*eterodóx, -ă adj. (vgr.
῾eteródoxos, d.
῾éteros, altu, și
dóxa, opiniune. V.
dogmă). Eretic, care e de altă părere în religiune, în opoz. cu
ortodox.eterodox (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eterodox a. contrar principiilor religiunii catolice.
eterodox (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETERODÓX, -Ă adj. v. heterodox.