eterniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETERNIZÁ, eternizez, vb. I.
Tranz. A face să dureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității. – Din
fr. éterniser.eterniza (Dicționar de neologisme, 1986)ETERNIZÁ vb. I. 1. tr. A face să dureze la infinit.
2. refl. A rămâne în amintire pentru posteritate. [Cf. fr.
éterniser].
eterniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETERNIZÁ vb. I. tr. a face să dureze la infinit. II. refl. a rămâne pentru posteritate. (< fr.
éterniser)
eterniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eternizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
eternizeázăeterniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETERNIZÁ, eternizez, vb. I.
Tranz. A face să dureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității. — Din
fr. éterniser.eternizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)eternizà v.
1. a face etern:
a-și eterniza numele; 2. a face să dureze mult timp, a prelungi indefinit:
șicana eternizează procesele.