eternitate - explicat in DEX

eternitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETERNITÁTE s. f. Faptul de a fi etern (1); existență infinită în timp; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Din fr. éternité, lat. aeternitas, -atis.

eternitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ETERNITÁTE s.f. Faptul de a fi etern; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (P. ext.) Perioadă foarte lungă. [Cf. lat. aeternitas, fr. éternité].

eternitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETERNITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi etern; veșnicie. (< fr. éternité, lat. aeternitas)

eternitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ETERNITÁTE, (rar) eternități, s. f. Faptul de a fi etern; existență infinită în timp, constituind una dintre proprietățile de bază ale materiei; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Fr. éternité, (lat. lit. aeternitas, -atis).

eternitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eternitáte f. (lat. aetérnitas, -átis). Veșnicie, durată fără început și sfîrșit. Vĭața viitoare: a cugeta la eternitate. Un timp foarte îndelungat: e o eternitate de cînd nu te-am văzut.

eternitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eternitáte s. f., g.-d. art. eternitắții

eternitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eternitate f. 1. durată fără început și fără sfârșit; 2. vieață viitoare; 3. fig. timp foarte lung.

eternitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETERNITÁTE s. f. Faptul de a fi etern (1); existență infinită în timp; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. — Din fr. éternité, lat. aeternitas, -atis.