etate - explicat in DEX

etate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETÁTE s. f. Vârstă. ◊ Loc. adj. În etate = bătrân. – Din lat. aetas, -atis.

etate (Dicționar de neologisme, 1986)
ETÁTE s.f. Vârstă. ◊ În etate = bătrân. [< lat. aetas].

etate (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
etáte (etắți), s. f. – Vîrstă. Lat. eatatem (sec. XIX).

etate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETÁTE s. f. vârstă. (< lat. aetas)

etate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*etáte f. (lat. áetas, -átis [din aevitas], d. aevum, ev). Vîrstă, durată a vĭețiĭ. Om în etate, cam bătrîn, în vîrstă. – Există și într´un doc. din 1687, în ArhO. 1924, 149: fiind cu etatea trecută în vîrsta bătrînețelor.

etate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etáte s. f., g.-d. art. etắții

etate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
etate f. vârstă.

etate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETÁTE s. f. Vârstă. ◊ Loc. adj. În etate = bătrân. — Din lat. aetas, -atis.