etalonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETALONÁRE, etalonări, s. f. Acțiunea de
a etalona și rezultatul ei. –
V. etalona.etalonare (Dicționar de neologisme, 1986)ETALONÁRE s.f. Acțiunea de a etalona. ♦ (
Cinem.) Operație prin care se stabilesc condițiile de copiere a unui material cinematografic. [<
etalona].
etalonare (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETALONÁRE s. f. 1. acțiunea de a etalona. 2. (cinem.) operație prin care se stabilesc condițiile optime de copiere a negativului de imagine al unui film; etalonaj. (< etalon)
etalonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etalonáre s. f.,
g.-d. art. etalonắrii; pl. etalonắrietalonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETALONÁRE, etalonări, s. f. Acțiunea de
a etalona și rezultatul ei. —
V. etalona.